|
|
Advertisements:
GeographyLocation
Africa de Nord, care mărginesc Oceanul Atlantic de Nord şi Marea Mediterană, între Algeria şi Sahara Occidentală Geographic coordinates
32 00 N, 5 00 W
Map references
Africa
Area
Total 446,550 sq km
Land 446,300 sq km Water 250 sq km Area - comparative
Puţin mai mare decât California Land boundaries
Total 2,017.9 km
Border countries Algeria 1,559 km, Western Sahara 443 km, Spain (Ceuta) 6.3 km, Spain (Melilla) 9.6 km Coastline
1,835 km
Maritime claims
Territorial sea 12 nm
Contiguous zone 24 nm Exclusive economic zone 200 nm Continental shelf 200 m adâncime sau la adâncimea de exploatare Climate
Marea Mediterană, devenind mai extreme în interior Terrain
Coasta de Nord şi Internelor sunt muntoase, cu suprafeţe mari de limitrofe platouri, intermontane văile şi câmpiile de coastă bogat Elevation extremes
Lowest point Sebkha Tah -55 m
Highest point Jebel Toubkal 4,165 m Natural resources
Fosfați, minereu de fier, mangan, plumb, zinc, peşte, sare Land use
Arable land 19%
Permanent crops 2% Other 79% (2005) Irrigated land
14,570 sq km (2003)
Total renewable water resources
29 cu km (2003)
Freshwater withdrawal (domestic/industrial/agricultural)
Total 12.6 cu km/yr (10%/3%/87%)
Per capita 400 cu m/yr (2000) Natural hazards
Nordul muntilor geologic instabil şi supuse la cutremure; periodic de secete Environment - current issues
Teren degradarea/deşertificării (Eroziunea solului rezultată din agricultura din zonele marginale, păşunatul, distrugerea de vegetaţie); surse de apă contaminate de canalizare brute; înnămolire rezervoarelor; poluarea petrolieră din apele de coastă Environment - international agreements
Party to
Biodiversităţii, schimbările climatice, Protocol de Kyoto schimbările climatice, deşertificarea, specie în pericol, deșeuri periculoase, Legea mării, Dumping marin, protecția stratului de ozon, poluarea navelor, umede, pentru vânătoarea de balene Signed, but not ratified Modificarea mediuluiGeography - note
Locaţia strategică a lungul Strâmtoarea Gibraltar
Comentarii
Adauga un comentariu: |
Advertisement
Login
Maroc (Rabat):
 
Puncte GPS din Maroc (Rabat)
|
||||||||
În 788, aproximativ un secol după cucerirea arabă din Africa de Nord, o serie de dinastiilor marocane musulmane au început să se pronunţe în Maroc. În secolul al XVI-lea, monarhia Sa'adi, în special sub Ahmad AL-MANSUR (1578-1603), a respins invadatori străini și a inaugurat o epocă de aur. A dinastiei Alaouite, de care aparţine familia regală marocan curent, datează din secolul XVII. În 1860, Spania ocupată nordul Maroc și a inaugurat o jumătate de secol de comerţ rivalitate între puterile europene, care a văzut Maroc pe suveranitatea erodeze constant; în 1912, franceză a impus un protectorat peste ţară. O luptă îndelungată independenţa cu Franţa s-a încheiat cu succes în 1956. Oraşul internaţionalizat Tangier şi posesiunile spaniole cele mai s-au transformat în ţară nouă în acelaşi an. Sultanul MOHAMMED V, Monarhul actual bunicul, organizat noul stat ca o monarhie constituţională şi în 1957-a asumat titlul de rege. Maroc anexat Sahara Occidentală în timpul sfârşitul anilor 1970, dar rezoluţia finală pe statutul de teritoriul rămâne nerezolvată. Treptată reforme politice în anii 1990 a dus la înființarea unui Parlament bicameral, care a întâlnit pentru prima oară în 1997. Sub regele MOHAMMED al VI - care, în 1999, a succedat tatălui său la tron - drepturile omului s-au îmbunătăţit. Maroc se bucură de o presă liberă moderat, dar guvernul a luat măsuri împotriva jurnaliştilor care ei percep a fi o provocare monarhiei, Islamul şi statutul de Sahara Occidentală. Influențat de proteste în altă parte în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, în februarie 2011 mii de marocani a început săptămânal mitinguri în mai multe oraşe din întreaga ţară să ceară mai mare democraţie şi o represiune guvern corupţiei. Poliţie răspuns la cea mai mare parte de proteste a fost supus în comparaţie cu violenţă în altă parte în regiune. O Comisia în martie 2011 a prezentat un proiect de Constituţie a fost adoptată prin referendum populare în iulie 2011. Sub noua Constituţie, unele noi puteri s-au extins Parlamentului şi primului-ministru, dar autoritatea finală a rămas în mâinile monarhului. În aceeaşi lună, regele a cerut punerea în aplicare rapidă a noii Constituţii, incepand cu desfăşurarea alegerilor parlamentare în 2011 în loc de în 2012. Un proeminent moderată islamiste partid, justiţie şi Partidul de dezvoltare, ulterior a câştigat cel mai mare număr de locuri pe 25 noiembrie 2011, devenind primul partid islamiste conduce Guvernul marocan. În ianuarie 2012, Maroc şi-a asumat un scaun nonpermanent pe Consiliul de securitate al ONU pentru termen 2012-13.